Blackie se indreapta spre canionul intunecat pentru a se relaxa putin in oaza linistei sale , el aude doar sunetul maraitului sau.

Era deja sătul de liniştea ce-l înconjură. Dar dacă se gândeşte mai bine, marginea camionului a fost o alegere foarte bună, spre deosebire de restul aşezărilor în care era deranjat non-stop de ceilalţi "pisoiaşi". Sără pe marginea unei stânci, apoi pe alta, într-un final ajungând la înălţimea dorită; perfectă pentru a privi cerul şi stelele ce nu mai aveau mult şi înpânzeau golul afişat de lumina lunei.

Blackie aude zgomote , A Seolith tu erai mai speriat , Ce faci tinere ?

Şi-a întors atenţia asupra lui Blackie, mârâid uşor, oarecum dezgustat de sine însuşi şi faptul că nici nu a realizat prezenţa aliatului său. Scuză-mă, Blackie, nu am vrut. Se întinde pe piatră şi-şi sprijină bărbia pe lăbuţele din faţă; Ca deobicei. Încerc să fug de zgomote.

Blackie se aseaza la loc si doarme in linistea incantatoare